Pețitoarea

Acum voi face ceva ce mi-am spus că nu voi face niciodată. Pentru că mi se părea neelegant, imoral și de-a dreptul dezgustător. Probabil că așa și este.

În ultimul timp, am adăugat mai mulți oameni în lista mea, am acceptat diverse cereri de la necunoscuți, mai ales de la cei care au postări legate de cărți și lecturi.  Așa că nu e de mirare să mă trezesc cu surprize. În consecință, primesc ieri un mesaj cel puțin bizar:

,,Doamnă Diana aş dori să cunosc o basarabeacă frumoasă, independentă dacă aveti o prietenă vă rog să-i dati contul meu ............. sau emai ..........@gmail .com Sper să nu vă supărati eu l-am sorijinit si pe George Simion. Scuze sprijinit . am gresit o literă"

Întâi am râs tare, apoi, m-am înfuriat, apoi, mi-a fost milă. Până la urmă, omul ăsta chiar are nădejde. Sau poate nu mai are nicio nădejde, e în culmea disperării și, de pe acea culme, îmi încredințează soarta lui.
Mă rog, situația e ca în zicala rusească: Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Cu ocazia asta,  mi-am amintit de o fază stânjenitoare legată de intermedieri sentimentale.

Într-o frumoasă, mustoasă și ploioasă vară, din neavând ce face și nesilită de nimeni, mă apuc eu să le fac cunoștință unor prieteni. Amândoi deștepți, amândoi frumoși, amândoi super-puper și, din câte vă dați seama, amândoi fără pereche. Singuri la filme, singuri la spectacole, singuri la zile de naștere. Tristețe și plictis. Mă uitam eu așa la ei, separat, și mi se părea mie atunci că ce bine s-ar potrivi. Că ce frumos am mai sta noi împreună la sărbători și bairamuri. Că ce ni s-ar împrieteni copiii, ce excursii la munte și la mare am putea face cu toții etc.

Și am pus la cale un plan ca să iasă totul mai puțin penibil, mai acurat și mai cu folos pentru toată lumea. M-am strofocat. M-am gândit la detalii, la ambianță, la băutură, la atmosferă, la feng shui. Și  totuși, la întâlnirea aia, doar eu am vorbit, eu am turnat, eu  am băut, eu am spus bancuri și tot eu am râs la ele. Tinerii mei prieteni stăteau înțepeniți ca niște firavi copăcei acoperiți cu promoroacă.

Așa că, dragul meu prieten singuratic, nu, mulțumesc, rezolvă-ți singur problemele. Te cred, te înțeleg, numai că eu, vorba aia, pas!