Salut și pe blogul PRlela45!

Aseară am visat că o prietenă nu foarte apropiată mi-a propus un job la un institut de istorie și era supărată că l-am refuzat. Îmi explica ce am pierdut: un salariu mare și o pensie de înalt funcționar public. (Nu mă întrebați de ce ,,înalt" și de ce ,,public", că nu știu.) Cum am auzit de pensie, mi-am amintit de mama. Pentru ea, e important să am o slujbă serioasă care să-mi asigure o pensie.

Nu știu dacă voi ieși la pensie de la Paralela 45. Deocamdată, trăiesc euforia începutului, a speranțelor și a micilor satisfacții de zi cu zi din comunicarea cu scriitorii și cărțile lor, pe care le promovez.

Vă aștept pe acest blog, unde îmi voi striga bucuriile și-mi voi plânge tristețile, în măsura bunului simț, bineînțeles.

Primele mele zile la Paralela 45 au coincis cu zilele Salonului Internațional de Carte Bookfest. Așa a început aventura.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați avut încredere în mine și m-ați încurajat!