Mi-am pus de curând ochelari de citit. Pentru că nu se mai
putea. Mă lăsa claritatea privirii în momentele în care aveam cel mai tare nevoie de ea.
Eram în contratimp și literele îmi pluteau în ceață. Oboseam, mă
enervam, mă încordam și numai de încordare nu aveam nevoie, căci traduceam poezie, o poezie
bună care îmi plăcea (și îmi place) mult. Mă rog, eu doar din astea traduc. Altfel, ce rost ar mai avea, cu ochelari sau
fără, de mult timp citesc și traduc doar ce-mi place.
Cu ochelari e, într-adevăr, mult mai bine. Mai ales că acum
ochelarii sunt ușori, aproape că nu-i simți. Îți poți alege ce rame dorești,
să ți se potrivească cu ovalul pătrat al feței, cu hainele, cu ce vrei tu. Nu
cum era înainte (și să nu-mi zică nimeni, vai, că ce bine mai era!). Era pe
dracu! Numai să vă amintiți de chinurile copiilor nevoiți să poarte
ochelari. De rănile de pe nas, de batjocora la care erau supuși de colegii
lor, mici bestii umane.
Dar parcă altceva voiam să spun.
În momentul în care mi-am dat seama că trebuie să-i mișc, să-i scot, să fac ceva cu ei, de fiecare dată când ridic ochii din monitor sau din carte, am regretat că nu am fruntea lui Daniel Bănulescu. Și eu care credeam că purtatul ochelarilor pe frunte e doar o figură de stil.
În momentul în care mi-am dat seama că trebuie să-i mișc, să-i scot, să fac ceva cu ei, de fiecare dată când ridic ochii din monitor sau din carte, am regretat că nu am fruntea lui Daniel Bănulescu. Și eu care credeam că purtatul ochelarilor pe frunte e doar o figură de stil.
Scriitorii prezenți la prima ediție: Corina Sabău (lectură în avanpremieră din romanul „Și se auzeau greierii“ – titlu provizoriu), Irina Georgescu Groza (lectură din romanul „Noaptea dintre lumi“), Daniel Bănulescu (lectură în avanpremieră din romanul „N-ai vrea să te trimit în Paradis?“), Iulian Popa (lectură din volumul de proză scurtă „Guadalajara“), Ion Pleșa (lectură din volumul de povestiri „Anotimpuri care nu se repetă“), Francisc Baja (lectură din romanul „Aproape totul e ok“).
No comments:
Post a Comment