Școala de vară ,, Gheorghe Crăciun” de la Ipotești

Când spun școală de vară, mă gândesc în primul rând la cei care au o viață înainte pentru a face orice: pentru a învăța, a descoperi, a trăi tot felul de aventuri, inclusiv literare.

Sunt la Ipotești a doua oară, înconjurată de băieți și fete care abia încep să formeze un grup. Au avut la dispoziție o zi și jumătate, iar tempoul devine tot mai alert.

N-am mai văzut Ipoteștii din anii studenției. Ajunsesem aici imediat după Revoluția din ‘89. Eram un grup restrâns de studenți basarabeni care au ales să facă, în vara lui ’90, ,,practica muzeografică" nu la Leningrad, ci în Moldova românească. La Leningrad fusesem deja de două ori, iar România încă mai plutea în mintea mea, într-un nor opac, plină de mister și surprize. Totul, dar absolut totul era învăluit în mister. Nu mai vorbesc de literatura contemporană română pe care, la Chișinău, o cunoșteau doar inițiații, pe riscul lor, bineînțeles.

Așadar, iată-mă aici a doua oară, printre oameni foarte tineri care, la fel ca mine atunci, se bucură de ce le pot oferi locurile și oamenii dispuși să împartă cu ei din secretele meseriei.

Iar eu încerc să învăț, cam târziu, dar vorba aia, mai bine mai târziu. Bine că am de la cine. Azi, de rând cu cei prezenți la curs, am stat să-l ascult pe Florin Iaru care mi-a făcut un pic ordine în gânduri, ca un adevărat profesor. Va mai urma o discuție, căci, pentru azi, ne-a pregătit și un film. Apoi, vin la rând cursurile cu Marian Ilea și Cosmin Perța. Le aștept.

M-am bucurat s-o întâlnesc aici pe Ala Sainenco, directorul Memorialului Ipotești, prezentă și ea la Ateliere. Ce bine că Prutul nu e o apă chiar atât de adâncă.

Și ca spectacolul să fie complet, mi s-a oferit ceva în plus, niște mușcături de păianjen pe care l-am prins și omorât post factum. Unul negru, graș, frumos, meseriaș. Aici n-a mai fost niciun mister, căci așa are loc înfrățirea trupului meu cu gângăniile. Cineva încearcă să mă convingă că durerea și jena pe care le trăiești undeva te vor lega și mai mult de acel loc. Sau poate e doar e o simplă demonstrație că gângăniile sunt și ele, asemeni oamenilor, stăpâne peste  văile, dealurile și pădurile cutreierate de poet pe când era băiet.

* Editura Paralela 45, în parteneriat cu Memorialul Ipotești, susține noua generație de prozatori. 15 tineri prozatori, selectați în urma unui concurs de flash fiction, participă la o serie de ateliere intensive de scriere creatoare, coordonate de scriitorii Florin Iaru, Marian Ilea și Cosmin Perta.