Se spune că într-o carte bună cititorul ar trebui să se regăsească. Când am început să citesc ,,Comandoul Fantomă” de Roland Orcsik, mi-am zis să aleg un fragment pentru înregistrarea audio. Mare mi-a fost bucuria când am găsit atâtea și atâtea fragmente. Eram gata să citesc toată cartea. Să fie și la noi așa, cum au rușii, sute de cărți pe care le poți asculta când faci ceva prin casă, să nu-ți pară rău că pierzi timpul. (Numai că mi se cam uscau buzele) Inițial, am ales fragmentul cu mirosul părinților, apoi, pe cel cu oamenii îmbătrâniți, care se legau de atmosfera discotecii, străduindu-se să rămână într-un canon recunoscut al tinereții. Apoi, în fragmentul cu casa bunicilor și toate amintirile ce țin de ea. Apoi, în fragmentul despre colecția de viniluri, despre ,, albumele ce se înșirau peste tot, chiar și-n baie...”. Apoi, m-am gândit că, din fericire, am și eu un om cu care pot să ascult ore întregi viniluri și să pălăvrăgeșc, nu doar despre muzică, despre orice. În fine, în cartea asta (ca în atâtea altele, bineînțeles) te poți regăsi nu doar în anumite fragmente, ci și în aerul ei, în ritm, în melodie.
Felicitări pentru traducere, Dósa Andrei! Abia aștept să facem un interviu să povestim despre carte.
No comments:
Post a Comment